Duminică, 24 februarie 2013, la emisiunea Viața Satului a postului de televiziune TVR1 s-a prezentat un material amplu despre salcia energetică. Nimic nou, pentru că din 2006 de când compania noastră a cumpărat licența și s-a realizat prima plantație de salcie în România (17-19 aprilie 2007 la Miercurea Ciuc), au fost multe emisii cu această temă.
Ceea ce reprezintă o surpriză pentru cei care ne ocupăm de aceste plante, este reprezantată de afirmația conform căreia “o stațiune de cercetare din România a înregistrat partu soiuri de salcie care au fost testate de către ISTIS și înregistrate în Catalogul Oficial al Soiurilor de Plante de Cultură din România”. Sincer, ne bucură faptul că și stațiuni de cercetare din România se implică în cercetarea și popularizarea plantațiilor energetice (sperăm ca promovarea acestora în fața autorităților să devină astfel mai ușoară) dar nu putem trece pe lângă materialului prezentat fără a pune câteva întrebări pentru elucidarea celor prezentate:
- Este cunoscut în rândul celor care se ocupă de salcii energetice, că pentru a crea un soi nou și a-l înregistra la UPOV (Convenția Uniunii Internaționale pentru Protecția Soiurilor de Plante) sunt necesari 12 ani. Un soi neînregistrat la UPOV nu poate fi luat în serios, dar este și vulnerabil din punct de vedere al protecției proprietății intelectuale. Soiurile amintite nu pot avea mai mult de max. 3-4 ani de testare, realizate doar într-un singur punct din România.
- Se afirmă că aceste soiuri au o producție de 40 to/ha/an. Aici există mai multe întrebări.
La ce umiditate s-a determinat recolta obținută? Este evident faptul, că fără precizarea umidității de referință nu este posibilă determinarea univocă a cantității de recoltă.
Cu ce metodă s-a determinat recolta obținută? Aceste determinări se fac la o plantație matură (o plantație de salcie devine matură după 3 ani), pe o suprafață de min 10 ha și cel puțin două recoltări comparate. O determinare prin estimarea numerelor de lujere existente pe un ha, cântărirea unui lujer și înmulțirea cu numărul total estimat, este pur teoretică și nu se confirmă în realitate.
Recoltele obținute depind de foarte mulți factori, cum ar fi: pregătirea corespunzătoare a solului înainte de plantare, calitatea solului, clima zonei unde se cultivă și nu în ultima instanță seriozitatea cultivatorului în a respecta tehnologiile prescrise. În România nu putem vorbi de adaptabilitatea soiului anume la “condițiile climatice de la noi”, pentru că există cel puțin 10 zone total distincte în funcție de sol, climă și precipitații anuale - S-a afirmat că aceste soiuri au o viață de 20 ani și se recoltează din doi în doi ani, ajungând, deci, cel puțin 10 recoltări.
Cum s-au determinat aceste date? Salcia energetică s-a extins în toată Europa din Suedia, unde cercetările au început de acum 70 de ani, iar din 1970 salcia energetică este recunoscută și declarată plantă industrială, cu subvențiile de vigoare. În acești 43 de ani de experiență, foarte multe soiuri au fost abandonate (nu s-au mai putut înregistra) pentru că după 2-3 recoltări nu s-au mai dezvoltat, rămânând niște boscheți fără valoare. Este prematur, ca după 3-4 ani să fie declarat că aceste soiuri vor avea o viață de 20 ani, timp în care vor da o recoltă constantă de 40 to/ha/an (la umiditate de … ?) - Nu s-a vorbit de puterea calorică a soiurilor, o caracteristică foarte importantă care face diferența salciilor energetice de salcia comună, și nu s-a vorbit de conținutul de salicină (material consevant) a cărei existență face ca tocătura de salcie energetică să poată fi depozitată timp îndelungat pe o platformă neacoperită, fără să se degradeze. Salciile energetice, datorită conținutului de salicină, sunt singurele care la umiditatea de recoltare se pot depozita în halde timp de peste un an, fără a se degrada.
- Avem rețineri serioase în ceea ce privește datele economice declarate (2000 EUR/an profit net, începând din anul doi, din care s-a scăzut și amortismentul). Nu intrăm în calcule (trebuie să dovedească realitatea lor cei care o susțin), dar dacă acestea pot fi dovedite la nivel de cultură (corelat cu puterea calorică), vom fi primii care vom felicita “amelioratorii” acestori soiuri.
- S-a afirmat că în țară sunt plantații realizate cu material săditor adus “din afară”.
Dorim să completăm că în România există deja (începând din 2007) plantații în suprafață totală de cca. 900 ha, realizate cu material săditor rezultat din pepiniere locale. Pepinierele au fost realizate din material săditor din Suedia cu soiuri care au o vechime de zeci de ani și care au fost testate în România pe 253 de plantații test, răspândite în toate zonele țării. În urma acestor testări (din gama de soiuri cu înregistrare UPOV) s-au determinat pentru toate zonele țării soiurile cele mai adecvate, ținând cont de sol, climă și precipitațiile medii anuale. Pepinierele actuale din România pot asigura material săditor la nivel de cca. 2000 ha/an.
