Energie

Omenirea nu poate trăi fără resurse energetice. În timpul istoriei aceste resurse au apărut sub diferite forme, în funcție de resursele naturale caracteristice pentru diferite zone și în funcție de posibilitățile tehnice existente pentru utilizarea resurselor.

De la lemnul de foc la purtători de energie fosilă

Cea mai veche și cea mai răspândită resursă energetică a fost (și încă este și azi în multe locuri) lemnul de foc. Odată cu dezvoltarea industrială au apărut multe alte resurse, cum ar fi cărbunele, țițeiul, gazul metan, etc. Apariția acestor resurse a avut un rol determinant în dezvoltarea industrială globală, utilizarea lor a devenit indispensabilă, dar prin extinderea utilizării acestor surse de energii pe intregul mapamond, au apărut și problemele de mediu.

O perioadă îndelungată omenirea nu a vrut să ia la cunoștință, că forțarea cu orice preț al dezvoltării economice nu poate fi un scop în sine, și a dezvoltat economia bazată pe resurse energetice fosile. Însă paralel cu recunoașterea efectului nociv al resurselor fosile, scăderea cantitativă a acestora a avut ca efect scumpirea acestor resurse de energie. Cu toate că resursele fosile încă reprezintă o pondere dominantă în consumul de energie, susținerea acestora în viața noastră zilnică se poate realiza doar prin costuri mari (subvenții pentru minerit, pentru menținerea locurilor de muncă, extracția de gaze din mare etc.), cea ce nu este o soluție sustenabilă pentru prea mult timp. Locul acestor resurse este preluat de resursele curate, nedăunătoare naturii.

Biomasă: energie curată care se regenerează

Din această categorie o parte dominantă este asigurată de resursele pe bază de biomasă. Biomasa reprezintă o gamă largă de materiale naturale (deșeurile agricole, deșeurile silvice, etc.), însă în ultimul timp un rol tot mai mare îi revine biomasei cultivate, cum ar fi salcia energetică (cea mai răspândită, reprezentând cca. 80% din totalul de plante energetice cultivate), salcâmul, paulownia, etc.

Cea mai veche biomasă utilizată, lemnul de foc, se înlocuiește treptat cu biomasă cultivată, utilizată sub diferite forme (tocătură, brichete sau peleți), iar acest fenomen are mai multe motive:

• cu timpul au dispărut anumite resurse care erau create pentru a furniza necesarul de lemn de foc
• resursele de lemn de foc sunt tot mai reduse, iar obținerea necesarului crează o presiune uriașă asupra pădurilor
• instalațiile (cuptoarele, cazanele) clasice prin care se arde lemnul de foc au un randament foarte scăzut, astfel o cantitate importantă a lemului de foc este utilizată la o eficiență redusă.

Salcia energetică: energie din terenuri marginale

Salcia energetica este o plantă agricolă, care se cultivă pe terenuri cu umiditate mai ridicată și care nu sunt utilizabile pentru alte plante agricole. Astfel se pot pune în valoare o mare parte a celor peste 500.000 ha de terenuri marginale existente în România. Pe de altă parte, salcia energetică se poate cultiva și pe terenuri agricole normale, dacă în perioadele secetoase se asigură o administrare de apă.

Salcia energetică, pe scurt:

• Plantă energetică dezvoltată de cercetători suedezi în ultimii 30 de ani
• Creştere rapidă (ca. 3-3,5 cm/zi), înălţime de 5-6 m
• Plantaţii cu durată de viaţă lungă (25 – 30 de ani)
• Putere calorică ridicată: ca. 18.000 – 19.000 kJ/kg (4.300 – 4.500 kcal/kg)